BINE ATI VENIT : si nu uitati votati si comentati !!!

Glitter Graphics

Welcome Glitter Graphics


Loading...

vineri, 24 octombrie 2008

povestea lui ....


Era octombrie 1983 ... depunerea Juramantului Militar , pozitia de drepti de ore in sir in asteptarea " Comandantului Suprem Al Fortelor Armatelor " .... Tov Nicole Ceausescu ... devenise insuportabila pana si pentru ofiterii cu rang superior.
Undeva in spatele stadionului " Ghencea " , cu intrare de pe Anteriana , erau adunati ca sardelele , toti militarii in termen pentru depunerea juramantului sacru fata de tara , partid si popor.
............ Bum .. Bum .. un accident banal si stupid al unei aplicatii militare nereusite facura posibila pierderea constiintei , ducand in stare de lesin pe eroul nostru.
...................................... Ambulanta .... Sirene ....Spital ..
S-e trezira undeva in totala bezna , incerca sa-si deschida ochii si ceva nu-l lasa , avand parca greutati de plumb bacoviene pe pleoape. Era speriat , confuz .. nu realiza nimic din ce se intamplase , nu stia unde se afla , si nu-si explica faptul ca incerca sa-si deschida ochii si nu putea.
Striga , urla de speriat ce era , zvarcolindu-se prin incaperea in care se afla , se lovea de pereti , cadea pe jos , fiind total dezorientat precum un bondar fara aripi.
La un moment dat , o asistenta cu o voce calda incerca sa-i relateze detaliile :
_ " Sunte-ti in siguranta , va aflati la sectia Oftalmologie condusa de Generalul Maior Dr Profesor
Mircea Olteanu - din cadrul SMC _ Bucuresti ."
_ " A-ti suferit un accident , care a favorizat blocarea nervului optic , si numai detine-ti controlul pleoapelor " , O sa fie bine , credeti-ma , numa va rog sa va calmati caci altfel singur va agrava-ti sanatatea " .... Va rog ....
El inca nu intelegea nimic , tremura din tot corpul si plangea ca un copil , simtea ca lacrimile ii curg pe obraz , dar parca era legat de maini , nici lacrimile nu si le putea sterge , simtindu-se total neputincios . In zadar incerca a se calmeze ... dar in cele din urma , datorita sedativelor adormisera. De fapt nimeni nu stia daca doarme sau nu ... el tot timpul avea ochii inchisi , lipiti parca cu picatura ... Vorba din reclama " picatura .. picatura ce lipeste nimic nu dezlipeste "
......................................................................................................................................................
Trecura un timp , investigatii , tratamente , cursuri intensive de orientare in spatiu pe baza de auz , miros , pipait , cursuri de alfabet braylle .
Din totala bezna se trezi intr-un intuneric luminat de mintea lui , de sufletul lui. incepu-se sa vada cu mintea , sufletul , auz si pipait mai bine ca inainte . Chiar de multe ori se consola " am avut ochi si am fost orb "
In scurt timp , reusise sa se faca iubit si placut de toata lumea .. de pacienti , asistente , studenti de la medicina aftalmologica , aproape de intreg personalul auxiliar de la etajul 7.
Trecu-se ceva timp , decand traia in lumina intunericului , urmase chiar si cursuri de maseori , cu toate ca nu isi pierduse speranta ca intr-o buna zi va putea sa privesca rasaritul si apusul de soare .
Tratamente , cursuri , si in cele din urma operatii ( 5 la numar ) ,si dupa mai bine de 3 luni .. reusise sa vada . Era in al noulea cer de bucurie , nu vroia sa mai doarma de teama ca nu va mai putea deschide ochii . Vazura cu ochii lui , fulgii de zapada si soarele cu dinti care radia prin geamurile salonului. Era fericit .. nu stia cum sa multumesca Domnului profesor Mircea Olteanu si dr Capitan Benone Carstocea . Ei au fost oamenii care i-au redat vederea , dar au contribuit si alti prin stimularea mintii si sufletului. Medici phisihologi , asistente dragute , studenti , profesori de cursuri , si nu in cele din urma chiar alti pacienti cu care se imprietenisera.Datorita comportamentului si a modului personal de-a se face placut , conducerea sectiei a hotarat sa nu-l externeze si sa-l pastreze pe functia de sanitar , efectuidu-si astfel si stagiul militar acolo , sub supraveghere medicala.
Era complect fericit , nu se plictisea de loc , avea mult de lucru , dar ii facea placere , se ocupa de ceilalti pacienti care aveau probleme mult mai grave , ii servea cu masa la pat , le administra medicamente , le ungea buzele cu ceai in noptile cand aveau febra , povestea cu ei , le citea din carti proza sau poezii , ajuta asistentele de servici in toate problemele care se iveau.
Pe langa toate aceste sarcini , care de fapt erau mai mult facultative , raspundea de curatenia , dezinfectia salii de operatie . Stand de vorba cu fiecare pacient , ascultandu-i , incurajandu-i , in acelas timp suferea si el pentru necazurile lor.
Incepu-se sa cunoasca povestea fiecarui pacient : De ce a orbit d-na Adela ?- ii arunca-se sotul acid sulfuric in ochi ; De ce , nu vede Ancuta? - o frumusete de copila de 7 ani - pentru ca i-au scos un ochi niste parinti fanatici religiosi ,
De ce nu vede Mohamed Ali ?- un tanar general de 23 de ani din Liban - ia sarit o schija in ochi in urma unui bombardament iranian .
Si tot asa .... povesti adevarate si triste . Era multa durere si suferinta in rezervele sectiei de oftalmologie , bezna dar si multa lumina si caldura in fiecare suflet .
.........
Va urma : Povestea EI ....

2 comentarii:

poetista spunea...

Foarte frumos,parca sunt in acelasi film,parca sunt personaj in poveste.Felicitari!

doina spunea...

da ,ce pot eu sa comentez la aceasta poveste dar totusi o sa spun citeva cuvinte din respect pentru tine intadevar este o poveste de fapt o drama (drama unui tinar)mai bine spus , care nu te face fericit (pe cititor)
adica pe mine personal nu ma face fericita durerea altora.cind ai spus ca ai scris povestea lui ma astepotam sincer la ceva minunat la o poveste de dragoste frumosa nu la drama lui de fapt
dar totusi este frumos. si continua astept povestea ei.